Hei acolo, colegi pasionați de cromatografie! Ca furnizor dePlăcile TLC din sticlă, De multe ori mi se pun o întrebare super comună: „Care este numărul maxim de eșantioane care pot fi rulate pe o singură placă TLC din sticlă?” Ei bine, hai să ne scufundăm chiar în acest subiect și să -l descompunem.
În primul rând, să trecem repede peste ceea ce este TLC, sau cromatografie subțire. Este o tehnică simplă, dar puternică, folosită pentru separarea amestecurilor. O placă TLC este ca o etapă în care diferite componente ale unui amestec își arată mișcările. Plăcile TLC din sticlă sunt deosebit de populare, deoarece sunt super rezistente și pot gestiona o cantitate bună de uzură în timpul procesului de cromatografie.
Acum, înapoi la marea întrebare. Nu există o singură dimensiune - se potrivește - toate răspunsurile la numărul maxim de eșantioane pe o singură placă TLC din sticlă. Depinde de mai mulți factori.
Dimensiunea plăcii
Mărimea plăcii TLC din sticlă este un factor major. Avem dimensiuni diferite pe piață, de la cele mici care sunt la îndemână pentru teste rapide până la cele mai mari, care pot gestiona mai multe probe. O placă mai mică, să zicem unul de 2,5 cm x 7,5 cm, este destul de limitat din punct de vedere al numărului de eșantioane pe care le poate ține. Probabil că te uiți la aproximativ 3 - 5 probe max. Acest lucru se datorează faptului că trebuie să lăsați suficient spațiu între fiecare loc de probă, astfel încât componentele să nu înceapă să se amestece în timpul procesului de separare.
Pe de altă parte, o placă mai mare, precum un 20 cm x 20 cm, poate găzdui un număr semnificativ mai mare de eșantioane. Puteți rula 15 - 20 de probe pe el. Dar amintiți -vă, doar pentru că vă puteți potrivi că mulți nu înseamnă întotdeauna că este cea mai bună idee.
Dimensiunea spotului
Mărimea petelor de eșantion pe care le aplicați joacă, de asemenea, un rol imens. Dacă utilizați o micropipetă pentru a aplica probele și faceți pete mari, grase, veți folosi mult spațiu pe farfurie. Pete mai mici, bine - definite vă permit să vă potriviți mai multe probe. În mod ideal, doriți ca petele să aibă un diametru de aproximativ 2 - 3 mm. Acest lucru oferă componentelor suficient spațiu pentru a se răspândi în timpul procesului de cromatografie, fără a interfera cu petele vecine.
Dacă faceți petele prea mari, s -ar putea să ajungeți cu pete suprapuse, ceea ce învinge întregul scop al TLC. Nu veți putea distinge clar între componentele diferitelor eșantioane, iar rezultatele dvs. vor fi o mizerie fierbinte.
Complexitatea eșantionului
Complexitatea eșantioanelor pe care le rulați și contează. Dacă lucrați cu amestecuri simple care au doar câteva componente, probabil puteți scăpa de a pune mai multe probe pe farfurie. Dar dacă eșantioanele dvs. sunt complexe, cu o mulțime de componente diferite, se vor răspândi mai mult în timpul separarii. Acest lucru înseamnă că trebuie să lăsați mai mult spațiu între petele de eșantion, reducând numărul de eșantioane pe care le puteți rula.
De exemplu, dacă analizați un compus pur, puteți plasa petele mai aproape împreună. Dar dacă aveți de -a face cu un extract de plante care conține o mulțime de substanțe chimice diferite, va trebui să fiți mai conservatori cu numărul de probe.
Solvent de dezvoltare
Tipul de solvent de dezvoltare pe care îl utilizați poate avea, de asemenea, impact asupra numărului de eșantioane de pe o placă. Unii solvenți fac ca componentele să se răspândească mai mult decât altele. Un solvent extrem de polar ar putea determina petele să se miște mai repede și să se răspândească mai mult. În acest caz, va trebui să lăsați mai mult spațiu între eșantioane, reducând numărul maxim pe care îl puteți rula.
Pe partea de flip, un solvent mai puțin polar ar putea duce la pete mai compacte, permițându -vă să încadrați mai multe probe pe farfurie. Așadar, atunci când planificați experimentul TLC, trebuie să luați în considerare proprietățile solventului de dezvoltare.
Cele mai bune practici pentru maximizarea numărului de eșantion
Dacă sunteți cu adevărat în căutarea de a stoarce cât mai multe probe pe o singură placă TLC din sticlă, iată câteva sfaturi. În primul rând, folosiți o micropipetă fină pentru a aplica pete foarte mici și precise. Asigurați -vă că placa este curată înainte de a începe să observați probele. Orice murdărie sau resturi de pe placă poate afecta separarea și dimensiunea petelor.
Aranjați probele într -un mod organizat. Puteți utiliza un model de grilă pentru a vă asigura că utilizați spațiul în mod eficient. Și nu uitați să etichetați clar fiecare spot de probă. Acest lucru vă va economisi o mulțime de dureri de cap atunci când analizați rezultatele.
Comparativ cu plăcile TLC din aluminiu
S -ar putea să vă întrebați cum se stivuiesc plăcile de sticlă TLCPlăcile TLC din aluminiu. Plăcile din aluminiu sunt mai flexibile și mai ușoare decât plăcile de sticlă. În ceea ce privește numărul de eșantioane, se aplică aceiași factori. Cu toate acestea, plăcile din aluminiu pot avea uneori o suprafață ceva mai poroasă, ceea ce ar putea determina petele să se răspândească puțin mai mult. Așadar, este posibil să fie nevoie să fiți un pic mai atenți cu dimensiunea spotului și distanțarea pe plăcile de aluminiu în comparație cu cele din sticlă.
În concluzie, deși nu există un număr maxim fix de eșantioane pentru o singură placă TLC din sticlă, luând în considerare factori precum dimensiunea plăcii, dimensiunea spotului, complexitatea eșantionului și solventul de dezvoltare, puteți descoperi numărul optim pentru experimentul dvs. Indiferent dacă sunteți cercetător într -un laborator, un student care învață frânghiile de cromatografie sau cineva din industrie, obținerea la maxim a plăcilor dvs. TLC este crucială.
Dacă sunteți pe piață pentru plăci TLC din sticlă de înaltă calitate sau aveți întrebări despre cum să le utilizați eficient, suntem aici pentru a vă ajuta. Simțiți -vă liber să vă adresați pentru a începe o conversație despre nevoile dvs. specifice și cum vă putem ajuta în călătoria dvs. de cromatografie.
Referințe
- Snyder, LR, Kirkland, JJ, & Glajch, JL (2010). Dezvoltarea practică a metodei HPLC. Wiley.
- Fried, B., & Sherma, J. (Eds.). (2004). Manual de cromatografie subțire - strat. Marcel Dekker.